Blitz jurnalistic cu Marian Voicu, tvr România

Mass-media - vocea ONG-lor din Moldova

Organizaţiile neguvernamentale îşi pot face auzite vocile în mare parte prin intermediul mass-media, astfel promovându-şi activitatea. Teza a fost expusă la un training, la care au participat reprezentanții a circa 30 de ONG-uri. Aceștia au învăţat cum o organizaţie trebuie să se facă auzită, să atragă presa la evenimentele sale ca, într-un final, să fie reflectat corect mesajul pe care îl promovează.„Ar trebui ca ONG-urile să colaboreze cu mass-media. Neglijând aspectul mass-media, vocea ONG-urilor va fi auzită ca într-o surdină, efortul trebuie să fie mult mai mare ca să obţii un succes”, a menționat consultantul în comunicare PNUD, Ina Prisăcaru.

Vitalie Dogaru de la Publika TV a menţionat că mass-edia şi ONG-urile au interese care se intersectează pentru dezvoltarea comunitară, dar de multe ori ONG-urile nu sunt pregătite să discute cu reprezentanții mass-media, se pierd în anumite elemente mărunte, în anumite evenimente care sunt interesate doar pentru un contingent foarte mic. „Mass-media nu întotdeauna reuşeşte să abordeze probleme care le consideră ONG-urile importante, nu din rea voinţă, dar pentru că au alte evenimente pe agenda zilei mult mai importante, care ei le consideră că sunt aşteptate de către audienţă, nu au timp să intre şi să constate anumite cifre, anumite întâmplări care caracterizează una sau două persoane”, a menţionat Vitalie Dogaru. Potrivit lui Dogaru, pentru un rezultat fructuos în colaborarea ONG-urilor cu mass-media, organizaţiile trebuie să aibă mai multă răbdare şi, totodată, mai multă insistenţă în comunicarea cu mass-media. 

=   Managerul în comunicare şi monitorizare în cadrul Academiei pentru Dezvoltare Educațională (AED), Roxana Teodorcic, organizatorul trainingului, a declarat că pentru un ONG este foarte important să conlucreze cu mass-media, pentru că doar aşa poate să-şi promoveze activităţile şi să-şi transmită mesajul către cetăţeni. „Acest training vine să răspundă la întrebările: Ce trebuie să facă un ONG ca să ajungă la jurnalist, Cum trebuie să faci un subiect de presă şi pe cine trebuie să contactezi într-o instituţie media dacă doreşti ca un jurnalist să vină la evenimentele tale”, a menţionat Roxana Teodorcic. 

 Natalia Boicenco de la Centrul comunitar pentru copii şi Centrul cu dizabilităţi fizice, participantă la trening, a declarat că orice organizaţie are nevoie de sprijinul mass-media. „Aici am învăţat că ONG-urile întotdeauna trebuie să vină cu ceva nou, interesant, pentru a atrage atenţia presei. Așa ne străduim”, a spus participanta la training. 

Cristina Turcu, de la organizaţia Medecine Du Monde din Bălţi, responsabilă pentru comunicare cu mass-media, a declarat că în Bălţi presa este receptivă la evenimentele organizate de către ONG-uri, dar totuşi este nevoie de mai multe şi mai profunde cunoştinţe pentru a capta atenția presei. „Am venit aici pentru a afla cum trebuie să interesăm presa să vină la evenimentele pe care le facem, modul în care trebuie să fie făcute evenimentele, pentru că mass-media este cea care mobilizează comunitatea”, a declarat participanta. Trainingul este organizat de către AED, USAID şi Parc Comunication

Grigore Vieru înveșnicit la Ungheni!

Lacrima lui Mihai Eminescu a venit la Ungheni! Oamenii locului au așteptat multă vreme sosirea ei. Această lacrimă se numește Grigore Vieru. În orașul Ungheni a fost inaugurat bustul celui mai iubit poet al neamului. El a fost amplasat în parcul de lângă primărie ce, de asemenea îi poartă numele lui Vieru. O mare de oameni s-au adunat la dezvelirea bustului: soția poetului Raisa Vieru, Nicolae Dabija, primarul orașului Alexandru Ambros, scriitori, oaspeți din România,  profesori, copii etc. Cei care au susținut această ideie financiar sunt: Consiliul Raional Ungheni, Primăria Ungheni. Spațiul a fost îngrijit de SRL Javelin, în persoana dl. Ion Țâțu.

 Alexandru Ambros, primar de Ungheni: “Inaugurarea bustului lui G. Vieru la Ungheni reprezintă o filă scrisă în istoria orașului nostru. Grigore Vieru este cel care ni l-a oferit istoria. Dacă în secolul al IX-lea ni l-a oferit pe Eminescu, în secolul al XX-lea pe Vieru. Ne-am gândit împreună cu consiliul orășenesc și cu cetățenii și am hotărât ca această valoare să fie amplasată în scuarul, cei poartă numele poetului, unde se adună tinerii ungheneni”.

“Când am văzut proiectul din Literatura și Arta scris de doamna Veronica Mereanu cu titlu “Schiță de portret”, îmi părea o aventură” spune artistul plastic Mihai Mereanu. Acea schiță scrisă în prima săptămână de la tragicul accident al poetului și publicată a fost începutul de cale al realizării de acum a bustului. Domnul Mereanu mai spune: “ Orașul Ugheni este unicul din Moldova care și-a schimbat denumirile străzilor . Fără Lenin, fără Karl Max, fără Consomolului... Mă bucur că avem Eminescu, Creangă...uremază Vieru. Propun or. Ungheni să se înfrățească cu or. Ploiești din România și să deveniți cetățeni de onoare”. Un ropot de aplauze răsuna în văzduh. Pe lângă faptul că în această zi e o sărăbătoare dublă: Ziua națională a lucrătorului culturii, Vieru a fost un promotor al culturii naționale și a valorilor aceste țări.

Raisa Vieru, soția poetului a relatat despre talentul lui Vieru, despre primul abecedar, despre Albinuța. De asemenea a fost încântată de mulțimea adunată și de elogiile aduse marelui poet. Ea crede că spiritul lui Grigore Vieru e viu, este oriunde și cum spunea dumneaei: „Un scriitor poate învia numai în limba sa”. Doamna Vieru a mulțumit din parte întregii familii, grupului de inițiativă, locuitorilor din Ungheni care au ajutat la crearea aceste lucrări deosebite în memoria lui Grigore Vieru. Prin asta se dă dovadă că el este iubit apreciat.

Eleva liceului “Vasile Alecsandri”, Lidia Sanduleac a rostit versuri din creația lui G. Topîrceanu dedicându-le lui G. Vieru. Cuprinsă de emoții, Lidia a mulțumit tuturor pentru realizarea acestei necesități spirituale în Ungheni.

Le eveniment au mai luat parte cu un recital elevii de la gimnaziul “Grigore Vieru” din satul Țighira.

Get Out the Vote Ungheni! Second Day

De un alt weekend deosebit au avut parte  cei 6 indivizi de data aceasta la Ungheni. Cum au ajuns în oraș, s-au cazat la motel. Obosiți…au mâncat! Apoi au luat trafaretul cu mesajul “5 iunie -  alegeri locale” și au aplicat acest mesaj în peste 15 locuri pietonale  circulate intens. Tinerii voluntar au explorat Ungheniul prin toate colțurile, motivând tinerii să meargă la vot pe 5 iunie. Următoarea activitate efectuată a fost realizarea unui parteneriat cu AVE Ungheni ca va lipi stickere cu mesajul nostrum pe urnele de gunoi din oraș. Dispuși să ne ajute, această companie de salubrizarea ne susține pe întreaga nostră campanile apolitică. O altă activitate a fost să desenăm pe asfalt cu cretă. Mulți copii dornici s-au angajat să deseneze…cretă roșie, verde, albastră, galbenă….Toți își desenau opera cu mesaj “electoral”. Ulterior fiecare din cei 6, separați pe străzi au împărțit peste 300 de flyere tinerilor din Ungheni. Un pas pe care l-am întreprins a fost să lăsăm flyere într-un magazine și într-o farmacie din central orașului, astfel vânzătoarea le va transmite tinerilor. Spre seară am avut întrevederi cu primarul Al. Ambros care ne-a autorizat activitățile. S-a bucurat foarte mult de activismul nostrum și de asemenea ne susține. După o zi plină de activități ne-am gândit că avem nevoie de relax. Am fost la Miorița, o pensiune deosebită, unde am băut un ceai și plăcinte  ca la mama acasă. Mai târziu nu putea să nu fie în program și o disco. Am fost la ЯR. Multă veselie și distracție. Dans…Somn

A doua zi în centru orașului Ungheni a fost dezvelit bustul lui Grigore Vieru. Mulți ungheneni s-au adunat să vadă încununarea operei sculptorilor. La eveniment au asistat primarul Al.Ambros, soția poetului Raisa Vieru, Nicoale Dabija ș.a. Am fost prezenți și noi la inaugurare. După această am luat traseul spre vechiul cinematograf. El abia aștepta să scape de estetica urâtului. Pe lângă cei 6 sau adunat o mulțime de copii să ne ajute să colorăm unul din pereții cinematografului cu graffiti. Am ajunși până la urmă la estetica frumosului. Mulțumiți dar, …nu mai erau spray-uri cu vopsea…

Trăiască Alina!

Echipa şi voluntarii SPFM la Festivalul Familiei

Echipa SPFM

În data de 15 mai curent, echipa şi voluntarii Societății de Planificare a Familiei din Moldova (SPFM), au reprezentat organizaţia în cadrul Festivalului Familiei.  Scopul acestei sărbători a fost de a aduce un mesaj de recunoștință familiilor din Moldova care au o grijă în permanență de copii lor.

 Acţiunea a fost organizată de către Guvernul Republicii Moldova în parteneriat cu Organizaţia Naţiunilor Unite. La eveniment a participat președintele Marian Lupu

prim-ministrul Vlad Filat şi soţia sa, Sanda, Andreea Marin-Bănică, Ambasador UNICEF și numeroase familii împreună cu copii.

   Tinerii de la SPFM au distribuit flăgulețe și au oferit un zîmbet copiilor aflați Grădina Publică “Ștefan cel Mare”. Trei familii din Moldova care au câte 11-15 copii au primit în dar de la președintele Marian Lupu și de la premierul Vlad Filat câte un microbus.

În jurul Grădinii Publice s-a organizat și o expoziție cu exponate confecționate manual de către copii.

   Să păstrăm această sărbătoare dedicată familiei ca o tradiție frumoasă și să acordăm mai multă atenţie familiei şi oamenilor dragi.

Să ne alăturăm îndemnului lui Vlad Filat prin care să chemăm toţi cetăţenii Republicii Moldova să fie solidari şi uniţi în acţiunea de salvare şi consolidare a familiei.

Tazik-ul din Ungheni!

Șapte indivizi din Chișinău au pornit spre Ungheni cu gândul să convingă tinerii să meargă la vot! Trei fete: Diana, Corina și Tatiana! Patru băieți: Andrei, Marian, Mircea și Artur! Mascota lor a fost „Tazik-ul roz”. Multe nedumeriri din partea trecătorilor care îl observau. Vedeta lor a fost amplasată în diferite locuri publice cu mesajul: „Sari peste Tazik dacă mergi pe 5 iunie la Vot!”. Acest flashmob nu a lăsat pe locuitorii din Ungheni indiferenți. Cel mai neașteptat a fost curajul unei profesoare în vârstă de literatură care a sărit peste “tazik”. Din partea acestor tineri, dumneaei a primit un ropot de aplauze, un carnețel și un pix. În continuare urmează ca acest flashmob filmat să rezulte un filmuleț care va fi postat pe youtube și mediatizat în același timp. Următorul flashmob inedit desfășurat în Ungheni a fost ținerea plancardelor pe marginea străzilor cu mesajele: "Claxonează dacă mergi pe 5 iunie la vot"! "Aprinde luminile dacă îți place orașul tău"! "Включай дворники есль 5-го иуня пойдешь но выбары"!Activismul nu sa finisat aici. Cu aceste mesaje, tinerii au dezmorțit obișnuința cotidiană a șoferilor din Ungheni! Mulți dintre ei emiteau semnale puternice și de durată! Stăpânea în Ungheni o rumoare a mașinilor foarte stranie pentru cei ce erau pe străzi! Parcă ziceai că ești la curse de mașini! Important e faptul că tinerii au aprins dorința oamenilor să se ducă la vot! Urmează să vedem! La fel, din al doilea flashmob se va face un filmuleț și va fi postat pe youtube, rețele de socializare etc.

Activismul nu sa finisat aici. Toți cei 7 au vorbit cu tinerii din Ungheni împărțindu-le carnet și pixuri cu mesaje electorale de genul: 5 iunie 2011 – Îți alegi PRIMARUL!

Venind spre Chișinău, cei 7 s-au oprit lângă intrarea în orașul Ungheni și au făcut poze!

Va urma!

Zi cu umplutură feminină!

Izul de liliac m-a zdruncinat și m-a hărțuit să ies afară! Orbește mi-am tras hainele, mi-am aruncat ochelarii și am evadat din odaie. Gîndul îmi este la film! 5 minute mă desparte de cinematograf. Soarele e izbitor de încins. Copacii s-au avîntat spontan cu verdeață! Merg ca puiul de țestoasă abia ieșit din ou! Evadat din odaia îmbătrânită și somnoroasă, greu mă adaptez cu rumoarea mioritică din fața cinematografului. În jurul meu fețe zbîrcite, lăudăroase, minți înguste, o mulțime de individe agramate, pudrate de două degete, de textilă nici nu mai vorbesc și ridicole. Mare îmi este mirarea că ele au venit să se culturalizeze! M-am convins la finalul filmului cînd spre ieșire una se lăuda că nu a înțeles nimic dar ia plăcut. Creier de găină! Sunt zielele unui festival de film european unde sălile sunt arhipline iar moldovenismul iese la rampă.  Disconfortul și amorțeala erau bonusul pe întreg parcursul filmului. Cu pierderi de memorie totuși îmi aduc aminte că era un film ceh. Puțin răsuflat dar cu personaje memorabile… Meditez…sunt pe zebră…văd verde…riscul e imprevizibil…mă pot transforma în orice clipă în minus unu pe pămînt…de la șoferașii noștri te poți aștepta la o surpriză…Ajung acasă…mirosul de cartofi prăjiți îmi grăbesc pașii…salivez…mănînc. Am uitat…n-am pîine. Cobor scările…sunt la magazin! Mmmm…apă minerală, un suc de mere și…o înghețată. Sunt sigur... asta vreau. O domnișorică îmi arată un rînjet. Retrospectiv îi fluier greața lui Sartre. Îi place de mine…spune că seamăn cu o vedetă! Truc cariat în 2011. WTF? O prostesc și îi bombez cuvîntul enchante…ea gesticulează necontrolat și spune vânzătoarei că cunosc English…merg și râd…nu mă pot opri…Blonda! Asta mi-e concluzia! Nu găsesc femeia/fata independentă…din păcate e rarissimo!

Voluntar de Ziua Europei!

Împreună cu 100 de tineri voluntari am participat la organizarea evenimentului de Ziua Europei. Cu toții ne-am trezit la 7:00, iar la 7:30 eram cu toții în Piața Marii Adunări Naționale( PMAN). Fiecare voluntar și-a luat caietul de sarcini pe care trebuia să le reușească pînă la începerea evenimentului. Voluntarii au fost împărțiți cîte 2, 3 ca să aibă grijă de fiecare ambasadă. Astfel fiecare a pregătit cortul conform repartizării pe ambasade. Au adus mese, scaune, baloanele etc. și au așteptat ambasadorii cu familia și reprezentanții acestora. Eu eram voluntar în cortul ambasadei turce dar într-un final am renunțat și am venit ca voluntar în cortul ambasadei slovace. A fost o zi deosebită pentru mine și în același timp memorabilă! Am mîncat tortellini de la italieni, măsline, cașcaval, niște boabe galbene ciudate dar gustoase, un fel de orez galben cu păstăi și carne servit de Dorin Chirtoacă, arahide, chipsuri și un păhărel de vin, toate de la spanioli, cubulețe dulci cu alune, un fel de gogoașe cu multă verdeață și foarte mult condimentate și un chebab de la turci și biscuiți cu Vinea( băutură răcoritoare), de la slovaci. Nu m-ai încăpea nici o coajă de semințe de floarea soarelui după atîtea bunătățuri. Îmbrăcat într-un maiou și cu un chipiu, ambele albastre cu simbolul UE, colindam orășelul european din PMAN distribuind flăgulețe ale UE și baloane. Întreaga zi mi-am cules o mulțime de materiale de la fiecare cort: cărți, caiete, pliante, calendare, hărți ș.a. Fiind în cortul ambasadei slovace am vorbit cu reprezențanții acestora. A fost o discuție foarte interesantă. Împreună cu colegele mele Rima și Tasea am distribuit materiale oamenilor despre Republica Slovacă și în același timp biscuiți și Vinea. O mare de oameni asaltau cortul ambasadei slovace. Ajungînd la cortul nostru Vlad Filat s-a salutat cu fiecare ( "strînge mîina foarte tare", așa se plîngeau colegele mele), continuîndu-și pelerinajul în orășelul european. Spre seară organizatorul nostru ne-a dat cîte o invitație la festivalul de film european și am strîns mesele, scaunele la locul inițial. După care am mers în zona VIP și am privit concertul: vedetele naționale, italianul Stefano Nutti și trupa letonă Braintorm. Finalul a fost unul deosebit: toți voluntarii au urcat pe scenă alături de trupa Brainstorm și au dansat ultima piesă împreună. Trupa letonă a fost foarte impresionată de energia noastră spunîndu-ne "Bravoooooooooooooooo"!

Tartaul, cu încredere pentru ziua de mâine

Satul meu natal, Tartaul, pe care îl iubesc foarte mult, se află în partea de sud a Republicii Moldova şi este situat la 14 km spre est de centrul raional Cantemir. Natura de aici e încântătoare. Relieful este deluros, se compune din câteva coline şi o vale, pe care îşi duce lin apele râuleţul Larga. În partea de nord-vest se află Râpa Harmanului. Îmi saltă inima de bucurie când văd casele şi oamenii harnici, gospodari, săritori la nevoie, copiii jucându-se pe văile şi pe dealurile satului, biserica care îi adună pe toţi sătenii în duminici şi de sărbători. Sursa de existenţă este pământul nostru fertil, unde sătenii, în anii buni, obţin recolte frumoase de cereale, struguri, fructe, legume. Mai însemnată decât toate însă este creşterea viţei-de-vie, care pentru tartauleni este o artă. Toamna ritualul vinului te farmecă. De sfintele sărbători, cei plecaţi departe de casă se întorc cu dor, mai blânzi, mai iubitori. Aici îşi găsesc liniştea sufletească, aici se simt împliniţi spiritual. Istoria localităţii este prezentată în Muzeul de istorie de la Tartaul, care expune vestigii ale trecutului şi dă mărturie despre traiul, munca, viaţa culturală a oamenilor locului. Tartaul numără 2165 de locuitori, dintre care bărbaţi – 1072, femei – 1092. Tartaulenii, după caracter, sunt liniştiţi, cu simţ practic, ospitalieri şi sârguincioşi. În dicţionarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figurează cu denumirea Tartaul de Larga şi se spune că este întemeiat de tătari în anul 1723, pe regiunea de colină cu dealurile Mihăloaia, Tartaul şi Nucilor. Toponimul de azi Tartaul reprezintă, probabil, varianta tătărească a numelui de trib sau vreo modificare ulterioară a aceluiaşi nume etnic: Tartanulî. Din istoria satului apare şi o altă variantă a provenienţei acestui toponim, anume că ar constitui o îmbinare a cuvintelor “tart” şi “aul” – Tartaul (sat de pădure). Cultura satului însumează cântecele populare vechi, urături, descântece, legende. O parte din săteni, cei tineri, au plecat, şi-a luat zborul în căutarea unui trai mai bun, iar cei rămaşi la cuibul părintesc ţin piept greutăţilor timpului: muncesc pământul, educă copiii, păstrează datinile şi credinţa neamului. Memoria satului a supravieţuit în pofida vitregiilor din trecut: deportările, foametea, războiul… Am învăţat multe de la dragii mei profesori pentru viaţă şi cu tot respectul le mulţumesc sincer. În anii din urmă, Autorităţile Publice Locale au creat ONG “Aleea”, unde membri sunt părinţi, profesori, care se ocupă cu ocrotirea naturii satului, repararea si restabilirea Casei de cultură, crearea Centrului Comunitar cu Acces la informaţie şi instruire. De asemenea, este aplicat proiectul “Reconstrucţia capitală a apeductului”, care aprovizionează cu apă potabilă grădiniţa, gimnaziul “Delta” şi 50 de familii. Aceste realizări redau stabilitate, forţă, încredere pentru ziua de mâine.

iubesc floarea înflorită acasă!

?A avea și a nu avea?

J ZJ

Eu sunt genul de om care e lipsit de prieteni dar oricând iese prin oraş dă peste cineva “cunoscut”. Am o groază de oameni pe care-i cunosc din medii diferite ( facultate, dans, plimbări, voluntariat, cămin)  – dar cu care nu ţin legătura, cu care nu sunt prieten, cînd ne vedem zîmbim+salut și când  apare une nessesite te ajută imediat. Aceşti oameni sunt “cunoştinţe” – cel puţin aşa-i numesc eu.

De ce mizez pe  multe cunoştinţe în favoarea multor prieteni? E simplu: Prietenii necesită timp, multe telefoane,  atenţie, sentimente. Cunoştinţele în schimb nu îţi cer acestea. Ele sunt acolo, ştii cum să dai de ele, ştii unde le găseşti şi, cel mai important, ştii că le poţi cere ajutorul exact cum poţi cere ajutor şi de la prieteni.

Eu prefer să am doi prieteni buni( acum sunt în căutare), cu care să-mi “ucid” timpul şi sentimentele în loc să alerg în goana după mulți prieteni. A avea mulţi prieteni e chiar dificil și ridicol!  La un moment dat devine stresant. Apoi începi să-i etichetezi: “Veaceslav e cel mai bun prieten al meu. De fapt… şi Dumitru e cel mai bun prieten al meu. De fapt Alina e cea mai bună prietenă față de Natalia, iar Ion e cel mai bun prieten băiat. Uf… şi Liviu e un prieten destul de bun”.

Din toată existența mea de pînă acum, am observat că prietenii sunt de un ajutor mai mic decât cunoștințele “Prietenul la nevoie se cunoaşte, dar cunoştinţele la nevoie se ajută.” aş zice eu.

Un alt aspect interesant sunt oamenii - instrumente. Părerea mea: dacă cineva vă prezintă niște oamenii - instrumente, folosiţi-vă de aceștia. Nu în exces, ci cu lucruri omeneşti, de subiectivitate omenească etc.

De cele mai dese ori prin oamenii- instrumente fac cunoştinţă cu alte persoane pe care vreau să le cunosc.

Eu sunt genul de individ care admiră muuuulte persoane. Am o listă interminabilă de persoane cu care vreau să stau de vorbă pentru că le admir. Permite-ţi să admiri oameni. Şi nu, nu mă refer la actori din America, scriitori, jurnaliști sau filozofi. Puteţi să-i admiraţi şi pe ei… dar admiraţi oamenii de lângă voi.

Precum ziceam, eu admir multe persoane. Simt că pot învăţa ceva de la ele. Sunt gelos pe ideile lor geniale şi deci stând de vorbă cu ei poate mi se transferă puţină genialitate. Glumesc… dar oricum, aproximativ despre asta-i vorba.

Şi cum să-l cunosc eu pe …

Pe Daniel, pe Natalia, pe Vergiliu, pe David , pe Vasile, pe Iulia, pe Cristi, pe Doina, pe Artur sau pe oricine altcineva. Pe toţi enumeraţi îi admir şi i-am cunoscut personal într-un final.

Cum?

În primul rând cred că am avut subiecte comune de discuţie.

În al doilea rând mi-am dorit să îi cunosc pe toţi…

În al treilea rând am mers din aproape în aproape (din cunoştinţă în cunoştinţă) până i-am cunoscut… dacă nu am făcut singur pasul de a mă prezenta.

Şi de ce să-i cunosc?

Pentru că fiecare din aceşti oameni sunt nişte uşi ce se deschid odată ce îţi devin cunoştinţe.

Mie personal mi-au deschis MULTE-MULTE uşi toţi aceşti oameni. Mult mai multe uşi decât mi-au deschis prietenii. CORECT?

Concluzie

1. Concentrează-te doar pe unul sau doi prieteni adevăraţi.
2.  Socializează, fă cunoştinţă cu oamenii pe care-i admiri. Nu eşti prea “mic” pentru ei.

Observaţie: Nu, nu mă folosesc de oameni ca să ajung la alţi oameni. Cine gândeşte aşa e puţin DUS CU PLUTA :)