Satul meu natal, Tartaul, pe care îl iubesc foarte mult, se află în partea de sud a Republicii Moldova şi este situat la 14 km spre est de centrul raional Cantemir. Natura de aici e încântătoare. Relieful este deluros, se compune din câteva coline şi o vale, pe care îşi duce lin apele râuleţul Larga. În partea de nord-vest se află Râpa Harmanului.
Îmi saltă inima de bucurie când văd casele şi oamenii harnici, gospodari, săritori la nevoie, copiii jucându-se pe văile şi pe dealurile satului, biserica care îi adună pe toţi sătenii în duminici şi de sărbători.
Sursa de existenţă este pământul nostru fertil, unde sătenii, în anii buni, obţin recolte frumoase de cereale, struguri, fructe, legume. Mai însemnată decât toate însă este creşterea viţei-de-vie, care pentru tartauleni este o artă. Toamna ritualul vinului te farmecă.
De sfintele sărbători, cei plecaţi departe de casă se întorc cu dor, mai blânzi, mai iubitori. Aici îşi găsesc liniştea sufletească, aici se simt împliniţi spiritual.
Istoria localităţii este prezentată în Muzeul de istorie de la Tartaul, care expune vestigii ale trecutului şi dă mărturie despre traiul, munca, viaţa culturală a oamenilor locului.
Tartaul numără 2165 de locuitori, dintre care bărbaţi – 1072, femei – 1092. Tartaulenii, după caracter, sunt liniştiţi, cu simţ practic, ospitalieri şi sârguincioşi.
În dicţionarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figurează cu denumirea Tartaul de Larga şi se spune că este întemeiat de tătari în anul 1723, pe regiunea de colină cu dealurile Mihăloaia, Tartaul şi Nucilor. Toponimul de azi Tartaul reprezintă, probabil, varianta tătărească a numelui de trib sau vreo modificare ulterioară a aceluiaşi nume etnic: Tartanulî. Din istoria satului apare şi o altă variantă a provenienţei acestui toponim, anume că ar constitui o îmbinare a cuvintelor “tart” şi “aul” – Tartaul (sat de pădure).
Cultura satului însumează cântecele populare vechi, urături, descântece, legende.
O parte din săteni, cei tineri, au plecat, şi-a luat zborul în căutarea unui trai mai bun, iar cei rămaşi la cuibul părintesc ţin piept greutăţilor timpului: muncesc pământul, educă copiii, păstrează datinile şi credinţa neamului.
Memoria satului a supravieţuit în pofida vitregiilor din trecut: deportările, foametea, războiul…
Am învăţat multe de la dragii mei profesori pentru viaţă şi cu tot respectul le mulţumesc sincer.
În anii din urmă, Autorităţile Publice Locale au creat ONG “Aleea”, unde membri sunt părinţi, profesori, care se ocupă cu ocrotirea naturii satului, repararea si restabilirea Casei de cultură, crearea Centrului Comunitar cu Acces la informaţie şi instruire. De asemenea, este aplicat proiectul “Reconstrucţia capitală a apeductului”, care aprovizionează cu apă potabilă grădiniţa, gimnaziul “Delta” şi 50 de familii. Aceste realizări redau stabilitate, forţă, încredere pentru ziua de mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu